Zoia Alecu – Nimic
În această dimineaţă ne-am decis să vă “servim” o mică porţie de realitate. O poveste nu foarte veselă, dintre un bărbat-măscărici, două musculiţe-mbătate în paharul lui cu vin şi-o desagă plină cu amărăciuni. De multe ori ne dorim poveşti mai altfel, o ruptură din banalul de fiecare zi, astfel că suntem gata să ne asumăm rolul unor eroi tragici, dar ajungem atât de prinşi în propriile noastre neajunsuri şi frământări şi uitând ce e real, ne avântăm într-o lume acoperită de nisipuri mişcătoare. Nu pot să nu mă-ntreb ce e mai benefic, să căpătăm doza de viclenie necesară desconspirării jocurilor mârşave sau naivitatea căprioarei care-şi duce senină botul umed la izvorul iubirii albe fără de sfârşit? Ca-n viaţă, unele poveşti se termină trist, într-un mare Nimic şi tot ce ne rămâne e amintirea “uitatelor culori” şi zorii unei noi zile mai curate, mai senine. Bună dimineaţa tuturor, cer senin si-un soare fără dinţi!
Source: http://folkblog.wordpress.com/
Inca un tren.
